Bungee jumping
     versus
     biciul care pocneste pe 
                              lânga boi



        Editorialul unei reviste circumscrie, înainte de orice, un unghi de atac si un câmp de actiune. E în ordinea lucrurilor. Cine spune editorial spune marca identitara. Totusi, identitatea nu trece numai prin orientarea generala a subiectelor, prin subiectele propriu-zise, prin tratarea lor generica, tintele lor, obiectivul lor etc. Ea trece - iar un asemenea aspect este uitat adeseori în partile acestea de lume - si prin (sa fim cool) look-ul revistei. As fi tentat sa spun ca ea trece în primul rând prin look, pentru ca acesta este cel care-l izbeste mai întâi pe cititor. Sau nu-l izbeste deloc. Precizarea pe care tocmai am facut-o este necesara, fiindca lectorul român, obisnuit de saizeci de ani sau, si mai bine, de saptezeci de ani, cu o masa vizuala aproape amorfa, nu mai e nici macar constient de acest lucru. Are un fel de val peste ochi.

        Daca tot este sa mai tesalam zebra (suntem un neam agricol, asadar sa ne întoarcem la ale noastre), atunci s-o facem apasat: linia estetica este o parte integranta a liniei editoriale a revistei. (Anumite publicatii literare de pe la noi sau de aiurea tesala si ele zebra.) Iar atunci când spun ca linia estetica este o parte integranta a liniei editoriale a revistei, acest lucru presupune, nu-i asa, un anumit sincronism. Subiecte relevante pentru secolul 21, scrise dintr-o perspectiva care tine de secolul 21, usor de integrat în rubrici a caror structura solida si titlu tin de secolul 21, totul pus în evidenta de un design relevant pentru secolul 21. Daca vom publica, de exemplu, recenzii consacrate unor volume de poezie/romane aparute în 2017 a caror abordare tematica si stilistica este ancorata în contemporaneitate, atunci nu se poate pune pe coperta revistei nici o pictura clasica (altfel, ne plac picturile clasice), nici versuri din onorabilul nostru Tichindeal sau vreun fragment din Pamântul lui Émile Zola (care, altfel, ne plac de asemenea, dar mai putin) si nici selectii din cuprinsul revistei (care nu ne plac în mod definitiv atunci când sumarul nu se regaseste deloc în interior), fiindca toate aceste lucruri ne vor trimite fuguta-fuguta în anii ‘50 si ‘60.

        Cultura vizuala obliga. Sa facem un zoom (!) asupra lui Zola. Ar fi ca si cum am pocni din bici pe lânga boii care trag o caruta, în vreme ce, în realitate, ar trebui sa facem bungee jumping de pe un zgârie-nori. În fapt, la noi, salvarea estetica implica un salt temporal. De la diversii Tichindeali, de la ramele îngrosate sau colorate, disgratioase, puse peste articole, de la albastrul scolaresc sau rosul splenic, pentru a nu da decât aceste câteva exemple, ar trebui sa ne avântam direct în destructurare si epurare.
În interiorul revistei – mult alb, atât cât este posibil, si texte deconstruite din punct de vedere vizual. Pe coperta – ample spatii uni nepopulate, imense si nepopulate, si putin text, redus la necesitatea minima, complet destructurat. Iar daca trebuie reprodusa acolo o fotografie, atunci sa fie mare, daca nu gigantica, si sa nu reprezinte cumva o persoana care sta ca la pozar, în pozitie de drepti. Nu mai vorbim despre faptul ca orice fotografie, oriunde ar fi plasata ea în revista, trebuie sa fie de rezolutie înalta. Altfel, nu poate fi publicata.

        Iata: linia estetica si its basics.
        Stiu: o adevarata lupta. Ceea ce-mi aduce aminte de Michel Volkovitch care spunea ca pentru fiecare poem tradus îsi face un sigur amic si douazeci de dusmani.
Dupa aceste câteva rânduri în care se deslusesc unele tendinte meta, ajung, în sfârsit la LDD – Luceafarul de dimineata – si, mai exact, la ultimele trei numere care
s-au înscris, progresiv, în domeniul reconfigurarii. La început, coperta epurata, asezare în pagina complet regândita, mizând pe structurarea si destructurarea spatiului textual, rubrici remodelate. Pentru a încheia cu rubrici radical remodelate, noi colaboratori si... peps.

        Luceafarul de dimineata – în noua sa formula! Luna de luna, o imagine secventiala a literaturii, a traducerii, cinematografiei, picturii, un stop motion estetic al extremului contemporan. 

                                        Aurel Maria Baros
EDITORIAL LDD nr 7 / iulie 2017
# 9 /  septembrie 2017
revista_luceafarul@outlook.com
citeste !
Cumpara numarul dublu 11-12 !
                        36 de pagini...

                          
Doar 5 lei !
    - de la oficiile Po]tei Române
    - de la magazinele INMEDIO
            aflate în supermarket-uri
    - prin abonament la sediul revistei
redactia
arhiva
actualitate
A aparut !
PDF - LDD nr 5
Citeste numarul 11 - 12 / 2017 al revistei                
            LUCEAFARUL DE DIMINEATA !
Luceafarul de dimineata
revista de cultura a
Uniunii Scriitorilor din România
- numarul curent -
2017
.
PDF - LDD nr 6
PDF - LDD nr 7
PDF - LDD nr 8
      LUCEAFARUL DE DIMINEATA
     revista de cultura
     a Uniunii Scriitorilor din România

       Calea Victoriei nr. 133, sectorul 1, Bucure]ti
                         www.luceafarul_de_dimineata.eu

   DAN CRISTEA / director
  ALEX STEFANESCU / redactor sef
  
AUREL MARIA BAROS / secretar general de redactie
          
DAN STANCA, IOAN GROSAN,
  
        EMIL LUNGEANU, IOLANDA MALAMEN, 
 
         HORIA GÂRBEA,  TUDOREL URIAN
PDF - LDD nr 9
PDF - LDD nr 11-12
sumarul revistei
PDF - LDD nr 10